Plânsul este un comportament normal. Copilul poate percepe plecarea părintelui ca pe un abandon sau ca pe o pedeapsă, dacă așa a fost prezentată. Trebuie să ne asumam plânsul copilului, folosit de multe ori cu scopul de a obține ceea ce dorește și să nu cedăm.

Vorbiți-i calm și încrezător, fiind totodată empatic cu „necazul/suferința” micuțului. De la același nivel cu el, o îmbrățișare, un pupic, o vorba de încurajare și un zâmbet vor fi binevenite pentru a alunga din temerile copilului. Luați-vă la revedere de fiecare dată asumând-vă plânsul copilului și țineți-vă promisiunile făcute.

E foarte importantă în aceasta perioadă stabilirea unui program clar care trebuie să devina o rutină pentru copii si părinți. Rutina în aceasta perioadă de adaptare la lucruri noi are scopul de a-l liniști pe copil. Știind la ce să se aștepte și ce va urma, acesta știe ce poate sa facă.

Foarte important și de evitat pe cât posibil să intervină și alte schimbări majore în această perioadă de adaptare, deoarece copilul se va simți obosit, copleșit și astfel poate apărea refuzul în relaționarea cu persoane noi (adulți și alți copii) și chiar refuzul de a veni la grădinița.

De aceea este foarte important ca în această perioadă să-i acordați mai multa atenție și să petreceți mai mult timp cu copilul acasă, implicând-vă activ în jocul său. Trebuie să se mențină o stare ambientală calma în familie și eventualele discuții despre incertitudini și temeri ale părinților să nu fie de față cu copilul.

Ana Popescu, psihopedagog