Din păcate este foarte uşor să ne lăsăm prinşi în ritmul vieţii cotidiene şi să uităm să mai fim cu adevărat atenţi la detaliile din jurul nostru. Ajungem să fim de fapt prezenţi doar cu corpul, în timp ce mintea noastră este la cu totul altceva. Data viitoare când stai împreună cu copiii la coadă la magazin sau la poştă, încearcă acest joc care să vă aducă pe amândoi în momentul prezent.

Prin acest joc se exersează atât atenţia globală cât şi atenţia focalizată.

Imaginaţi-vă că în locul unde vă aflaţi tocmai a fost comisă o infracţiune, iar voi sunteţi martori ai evenimentului. Acum trebuie să scrieţi un raport pentru poliţie sau pentru un jurnalist.

Ce se petrecea în jurul vostru? De exemplu, dacă sunteţi la bancă sau poştă vă puteţi imagina că cineva tocmai a jefuit seiful. Încurajaţi-l pe copil să se uite la oamenii din jur care stau la coadă şi să încerce să ţină minte cât mai multe detalii despre ei. Cu ce sunt îmbrăcaţi? În ce poziţie stau? Care este starea lor de spirit? (aşteaptă liniştiţi, dau semne de nerăbdare, sunt cu gândul în altă parte sau par abătuţi).

Dacă sunt oameni care sunt împreună, stimulați copilul să ghicească care este relaţia dintre cei doi şi cum pare că se înţeleg (dacă sunt prietenoşi unul cu celălalt, dacă sunt irascibili, dacă par să se iubească sau dacă pur şi simplu se ignoră).

Dacă auziţi şi conversaţiile celor din jur rugaţi-i pe copii să fie atenţi la tonul vocii şi posibilele emoţii care îl încearcă pe cel care vorbeşte. Este important să îl rugaţi pe copil să nu vorbească cât timp sunteţi în bancă/poştă, ci doar să observe şi să aştepte până terminaţi şi ieşiţi afară pentru a discuta.

Odată ieşiţi afară, atât tu cât şi copilul povestiţi unul altuia ce aţi văzut, gândit sau simţit. Este amuzant să observaţi cum, deşi v-aţi uitat la aceeaşi scenă şi la aceiaşi oameni, atenţia voastră a fost concentrate pe lucruri diferite, în funcţie de perspectivă voastră unică. Un mare plus al jocului este că nu se discută în termeni de corect sau greşit pentru că nimeni nu ştie de fapt dacă propria interpretare a emoţiilor celor din jur este una veridică. Este însă tare plăcut să observaţi şi să presupuneţi.

Prin acest joc, copiii învaţă să “scaneze” un spaţiu folosind atenţia globală, pentru ca mai apoi să îşi concentreze atenţia asupra detaliilor care ţin atât de partea fizică cât şi de cea emoţională. Vor exersa astfel şi abilităţile sociale, de interpretare a semnelor non- verbale. Iar faptul că trebuie să ţină minte aceste detalii îi ajută să îşi întărească şi memoria.

Acest articol este adaptat după Barbara Sher şi este editat cu permisiunea autoarei.